Mereu m-am intrebat cum se face ca daca avem atat de multi sfinti , atat de multe biserici si manastiri suntem un popor atat de parshiv. Nu zic eu acest lucru ; probabil e mai bine sa intrebati “vecinii” si acestia va vor spune asa cum suntem vazuti in realitate. Ar fi multe de scris si voi continua acest articol altadata intr-o maniera mult mai complexa.
Incep cu vorba cuiva – Biserica pe profit , si dumnezeu la bucata. Am vazut acum 2 zile cum credinta enoriashilor a fost pusa la bataia intr-o apriga lupta pentru a lua cat mai multa apa sfiintita. Multa, deoarce cel mai probabil, jumate ar trebui consumata pentru iertarea pacatelor facute prin utilizarea mijloacelor straine – “Kwan KiDo” si a celor romanesti – “rupe-i picioarele nenorocitului” pentru a ajunge primul la apa sfiintita si a lua cat se poate, ca vin ceilalti si vor lua tot .
Unde se termina adevarata credinta si incepe paranoia religioasa ? e un lucru la care trebuie sa ne gandim mai serios. Uitam sa ne respectatm intre noi, si ne “batem” intocmai ca niste copii de gradinita pentru a casitga bunavionta parinteasca, uitam faptul ca VIATA e suficienta pentru toti si ca Dumnezeu e pretutindeni.
